cuvântul abandonat intact
printre trăsăturile burgheze ale ferestrei
în care te-am deschis până în ultima clipă
nu se poate citi pe buze

modul în care te dezbraci de lumină și tremuri în fața mea
are maturitatea unei duminici cu sufletul la gură
unde scrâșnetul gemetelor a părăsit de multă vreme așternutul
și s-a îndreptat la starea cea dintâi
a bărbatului care desenează umbre
în nisip

chiar și acel diavol
pe care îl porți înfășurat pe deget
e nevinovat